BISERICA
Parohie: categoria II urban – 475 familii
Biserica 1: „Sfântul Nicolae”
Data ridicării: 1751
Data târnosirii: 4 octombrie 1936
Pictura: nepictată
Renovarea picturii: - 
Reparaţii capitale: 1901, 1969

Vizite arhiereÅŸti:1993 – P.S. Eftimie
                               1995 – P.S. Ioachim MareÅŸ
                               2010 – P.S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului

Biserica 2: „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” – în contrucÅ£ie
Data ridicării: -
Data târnosirii:  3 octombrie 1993 – SfinÅ£irea pietrei de temelie

PREOT SLUJITOR     
Preot Constantin Cucu, născut 26 octombrie 1955
Studii:
            Seminarul Teologic Mănăstirea NeamÅ£, promoÅ£ia 1977
            Institutul Teologic BucureÅŸti, promoÅ£ia 1987
Studii postuniversitare: -
Anul hirotoniei: 1979, 15 august pe seama Parohiei LeontineÅŸti
Anul hirotesiei: 1993, sachelar, iconom
Parohii păstorite:   1979 – 1986 Parohia LeontineÅŸti
                                    1986 – prezent Parohia Leorda
Starea civilă: căsătorit, 2 copii
Telefon: 0234370483, 0740908906

Istoricul localității

Cartierul Leorda, care formează parohia cu acelaÅŸi nume, este situat la extremitatea de Nord-Est a oraÅŸului ComaneÅŸti, din judeÅ£ul Bacău. Se întinde pe o distanţă de circa 3 kilometri, începând de la policlinica ComăneÅŸti ÅŸi până la cimitirul VăsâieÅŸti, pe drumul ce merge către MoineÈ™ti. Către Nord-Nord-Vest cartierul se întinde până la fosta mină de cărbuni ce poartă acelaÈ™i nume "Leorda".

Până-n anul 1926, actualul cartier Leorda făcea parte, ca sat, din comuna VăsâieÅŸti, apoi e trecut în componenÅ£a comunei ComăneÅŸti.

Dacă localitatea ComăneÅŸti îÅŸi trage numele de la cumani, atunci se poate presupune că îÅŸi are originea în timpuri trecute de mult, poate chiar de când ÅŸi-au făcut apariÈ›ia popoarele migratoare. TradiÅ£ia orala a păstrat aceasta idee ÅŸi astăzi, la mulÈ›i dintre bătrânii băștinaÈ™i. Se spune că pe locul unde este astăzi cartierul Leorda, cu ani ÅŸi ani în urmă, era un codru mare ÅŸi de nepătruns, în a cărui poiană din lăuntrul lui, s-au retras locuitorii, poate din ComăneÅŸti sau din alte părÅ£i, spre a fi feriÅ£i de urgia năvălirilor, care numai bine nu le aducea. Aici ei ÅŸi-au înjghebat nu numai modestele lor gospodării, ci ÅŸi o biserică din lemn, în jurul căreia ÅŸi-au înmormântat răposaÈ›ii lor.

Biserica actuală, se spune, că este zidită mai sus cu două-trei sute de metri față de o biserică mai veche. Aceasta, care se păstrează ÅŸi azi, a fost construită în anul 1351. Este construită din lemn de stejar ÅŸi brad.

Dintre familiile cele mai vechi, ai căror urmaÈ™i sunt printre locuitorii cartierului Leorda astăzi, se pot menÈ›iona: familia Condrea, familia Mutu, familia Zota. OcupaÅ£ia de bază a fost păstoritul ÅŸi puÅ£ină agricultură, în petecele de pământ smulse din codru, prin defrișări. Se poate presupune că oamenii ÅŸi-au ales locul de refugiu în codrii Leorzii, pentru că aici au găsit păşune ÅŸi nutreÅ£ pentru turmele lor, sau pentru că au găsit nutreÅ£ ÅŸi păşune din abundenţă, aici au devenit păstori. Ceea ce este de necontestat, este faptul că ÅŸi locuitorii mai vechi, ca ÅŸi cei de astăzi, preÅ£uiesc mult vitele ÅŸi creÅŸterea lor. UrmaÅŸii familiilor Condrea ÅŸi Mutu se îndeletnicesc ÅŸi acum, cu paza oilor sau a cirezilor de vite.

TradiÅ£ia populară păstrează ideea că, denumirea de Leorda ar proveni de la o plantă erbacee din familia liliaceelor, cu miros puternic de usturoi (Alliuni ursinum) - dicÅ£ionarul limbii române moderne, ed. 1958, pag.453, numită Leordă sau Leurdă.

Dacă la început, acest sătuc era format numai din câteva fa¬milii, aÈ™ezate în poiana în care creÅŸtea leorda, mai târziu, numărul lor s-a mărit. Vremurile liniÅŸtindu-se, urmaÅŸii fugarilor de mai de mult, au simÈ›it nevoia să se apropie de locurile mai locuite ÅŸi să se bucure de avantajele civilizaÈ›iei. De aceea, satul nu s-a mai extins către deal, către munte ci, a coborât către vale, către ComăneÈ™ti ÅŸi VăsâieÅŸti. Este de remarcat că, deÅŸi satul Leorda este o aÅŸezare mai aproape de ComăneÅŸti, el a făcut parte din comuna VăsâieÅŸti, de care este mai departe, dar către care avea probabil, o cale mai accesibilă, decât către ComăneÅŸti. Dintre vechii locuitori ai Leorzii, o parte au plecat lingă satul Goioasa ÅŸi au format un cătun, cu numele "Leurzăni", care există ÅŸi astăzi. Se poate pre¬supune că aceÅŸtia au fost împroprietăriÈ›i la 1364, în porÅ£ile din apropierea satului Goioasa ÅŸi de aceea ÅŸi-au strămutat aÅŸe¬zarea lor acolo. «Aceasta se deduce din faptul că ÅŸi biserica din Leorda a fost înzestrată cu pământ în satul Beleghet-în apropiere de Goioasa-ÅŸi încă mai sunt È™i acum locuitori din Leorda, care au teren fânaÈ›, provenit din împroprietărirea de la Cuza Vodă, din 1864.

Astăzi, cartierul Leorda s-a mărit nu numai prin sporul natural ci, ÅŸi prin venirea familiilor din alte părÈ›i, cum ar fi VăsâieÅŸti, sau din satele de dincolo de MoineÅŸti ca: LeontineÅŸti, Grigoreni sau de prin părÅ£ile Adjudului. Venirea acestor oameni are explicaÅ£ia următoare. După instaurarea puterii comuniste la conducerea ţării, vechea comună ComăneÈ™ti, a fost declarată oraÅŸ. Această schimbare administrativă s-a conturat printr-o urbanizare mereu crescândă ÅŸi, a atras un număr apreciabil de oameni, ce doresc să se bucure de avantajele progresului.

Un alt motiv, care atrage afluenţă de locuitori în ComăneÅŸti ÅŸi deci ÅŸi în Leorda, este posibilitatea de a găsi un loc de muncă, la unităţile industriale din localitate cum au fost: Combinatul de industrializare a lemnului, Termocentrala electrică, Fabrica de cherestea, P.A.L. dar, mai cu seamă, lucrul în minele de cărbuni. Munca subterană, muncă grea, dar bine retribuită ÅŸi o condiÅ£ie avantajoasă, preÅ£uită mult de muncitori, ieÅŸirea la pensie la vârsta de 5o de ani. La această vârstă, un muncitor este în pu¬tere ÅŸi poate să se ocupe de treburile gospodăriei ÅŸi a agriculturii nestingherit, căci are pensie bună ÅŸi condiÅ£iile de viaţă sunt din cele mai avantajoase.

Înainte de război extracÅ£ia cărbunelui se făcea rudimentar ÅŸi cu muncă istovitoare, iar plata era mult sub preÅ£ul care, ar fi fost cel just. Accidentele de muncă erau frecvente ÅŸi de multe ori cel accidentat, nici măcar o pensie nu primea. De multe ori minerii ajungeau ÅŸomeri. Acum, nu mai sunt exploataÈ›i, nici de trusturile industriale sau comerciale ale bancherilor, nici de moÅŸieri, în fruntea cărora era familia Ghika-ComăneÅŸti, ce deÅ£inea aproape tot terenul păduros de la Palanca până la Dofteana, pe o lungime de peste 60 Km. Munca în mină este căutată de mulÅ£i tineri, care se califică în ÅŸcoli de specialitate sau la locul de muncă.

În împrejurimile localității, de multe ori chiar la distanÈ›e de numai câteva zeci de metri sunt forate sonde, din care se extrage aurul negru. În Leorda, s-au ridicat un număr de locuinÅ£e tip, pentru muncitorii mineri. Terenul pe care-l ocupă aceste locuinÅ£e a fost proprietatea familiei Ghika. Alături de aceste locuinÅ£e proprietatea statului, au fost zidite locuinÅ£e proprietate personală, tot mereu mai frumoase, mai încăpătoare. În fiecare vară, se construiesc asemenea case, sau se împodobesc cele construite mai înainte. FaÅ£adele unora din ele - lucrate în ciment cu înflorituri ÅŸi vopsite în culori, sunt de o frumuseÈ›e apreciabilă. Fiecare gospodărie este înzestrată cu mobilă frumoasă ÅŸi de bună calitate. Aparatele electrice - televizor, radio, calorifere, maÅŸini de spălat rufe, fier de călcat ÅŸi altele se găsesc aproape în fiecare casă.

Mina de cărbuni din Leorda ÅŸi-a început activitatea în anul 1310. Ce deosebire este între, ce era în trecut È™i ceea ce a fost până în anul 2000, când a fost desfiinÈ›ată. Spre deosebire de atunci acum se lucrează cu  cele mai mo¬derne metode de extracÈ›ie a cărbunelui.

Istoricul Bisericii „Sfântul Nicolae”

Biserica din Leorda este construită de meÈ™teri necunoscuÈ›i, în anul 1751. DeÅŸi este aÅŸa de veche, nu este trecută pe lista monumentelor istorice. Materialul de construcÅ£ie este lemn de stejar ÅŸi de brad. IniÅ£ial a fost tăbănuită cu scânduri ÅŸi-n interior ÅŸi-n exterior.
Avea forma de corabie. În decursul celor 275 de ani de existenţă, a suferit mai multe reparaÅ£ii. O amintitim pe cea din anul 1901, pe timpul când era primar le VăsâieÅŸti Alexandru Gheorghiu ÅŸi epitrop la Leorda Gavrilă Stan Zota.

În 1969 au fost terminate reparaÈ›iile, care au schimbat ÅŸi forma bisericii ÅŸi aspectul ei. EnoriaÈ™ii parohiei au contribuit cu sumele necesare, dar fără îndrumarea preotului paroh Ioan MareÈ™ ÅŸi ajutoarele sale din Consiliul parohial, dintre care Hanu H. Gheorghe, Moise Al. Ioan, Nastase G. Gheorghe, Sofron C. Gheorghe È™i alÅ£ii, nu s-ar fi putut face o lucrare aÅŸa  de mare, care a costat peste 100.000 lei. Acum biserica are formă de cruce, căci i s-au adăugat două abside, la Sud È™i Nord. Are cafas, construit tot sub conducerea parohului Ioan MareÅŸ.

Catapeteasma este din lemn de tei, sculptat,  poleit ÅŸi vopsit. UÅŸile diaconeÅŸti sunt obiÅŸnuite, iar cele împărăteÅŸti sunt  sculptate.

Pictura a fost făcută de pictorul George Constantinescu, în anul 1901.
Curtea bisericii este împrejmuită către strada Progresului  cu gard de fier È™i plasă de sârmă galvanizată, aÈ™ezat pe un soclu de beton armat. Are un aspect plăcut. Pe laturile de către Nord ÅŸi Sud, sunt garduri de scândură de brad ÅŸi către valea spre Est, gard de sârmă ghimpată.

În parohia Leorda a fost construită casa parohială, pe timpul cât a fost paroh preotul Ardeleanu Alexandru, adică prin anul 1947. Casa parohială este construită din lemn ÅŸi cărămidă. Are 3 camere, bucătărie, un hol mic, o verandă, baie ÅŸi cămară. Când a fost construită casa parohială, probabil că nu s-a găsit material pentru acoperiÅŸ, aÅŸa că a fost acoperită cu È™indrilă. În vara anului 1973, s-a aÅŸezat peste vechiul acoperiÅŸ de ÅŸindrilă, Å£iglă.

Biserica posedă următoarele obiecte din metale preÈ›ioase: Sfântul Potir, Sfântul Disc, linguriÈ›e (două), steluță, Sfânta Cruce, tiplotă cu tăviţă, donate din 1854 de către Maria ÅŸi Arderobu Procopiu. Mai are È™i alte obiecte cu valoare istorică, în număr de 15, dintre care menÈ›ionăm: un Ceaslov din anul 1833, un Penticostar din 7291(1786 ) ÅŸi o Cazanie din anul 1864, care acum se află la Muzeu.

Printre alte obiecte vechi demne de menÈ›ionat, este o icoană a Maicii Domnului, reprodusă în anul 1903, după o icoană de la mănăstirea NeamÅ£. În partea de jos are o inscripÅ£ie, în care se arată că icoana originală a fost îngropată în pământ, pentru a fi salvată de venirea armatelor greceÈ™ti care, în 1821, treceau prin Moldova către È›ara lor, spre a o elibera de sub jugul turcesc. Tocmai în 1829, icoana amintită ÅŸi lucrurile ce o însoÅ£eau au fost dezgropate ÅŸi puse la locul lor în biserică. Pe lângă obiectele acestea mai există un clopot mic, donat de către Radu Dobre, în anul 1790. Pe clopot este inscripÅ£ia:„ Per Vul¬nera Cristi triumfa Vita”. Alături de acest clopot mai există icoanele Sf. Nicolae, Sf. Åžtefan, Cuvioasa Paraschiva ÅŸi Sf. Fecioara Maria a căror vechime se întinde între anii 1850 ÅŸi 1874.

Preoți slujitori ai Bisericii din Leorda

Printre preoÅ£ii ce au slujit la biserica din Leorda, pe cât s-au putut culege informaÅ£ii amintim pe preotul Nicolae, care este semnat pe un epitaf vechi din anul 1847. Probabil că acest epitaf a fost pictat de el. Se mai ÅŸtie de un preot Hanganu. Înainte de 1908 păstorea, în Leorda, preotul Costache Arhip. Este posibil ca atunci Leorda să fi făcut parte din parohia VăsâieÅŸti, sau numai era suplinită de preotul Arhip. În orice caz, preotul Arhip n-a fost bucuros să predea parohia noului paroh preotul Ioan Nestor, căci s-a purtat o corespondenţă destul de bogată între parohia Leorda pe deoparte si Protopopiatul Bacău, prefectura judeÅ£ului Bacău ÅŸi primăria VăsâieÅŸti pe de altă parte. Numai în anul 1909 a fost preluată parohia cu forme legale, de la preotul Arhip Costache, de către preotul Ioan Nestor. Acesta din urmă a avut o păstorire îndelungata în parohia Leorda, căci stă în fruntea parohiei până-n anul 1948, când se pensionează ÅŸi rămâne să se îmbisericească la biserica Sf Ilie, filiala din satul VermeÈ™ti. Activitatea sa este foarte bogată.

Nu numai că ÅŸi-a făcut datoria de adevărat păstor sufletesc, dar printr-o stăruință vrednică de toată admiraÅ£ia, a reuÅŸit să zidească din temelii biserica din VermeÅŸti, pe care a iubit-o ca pe proprii săi copii. Din corespondenÅ£a purtată de parohie între anii 1924 si 1934-1955 se poate vedea cât s-a zbatut preotul Nestor Ioan, pentru a strânge fondurile necesare pentru edificarea bisericii Sf. Ilie din VermeÅŸti. A ajutat, ce-i drept ÅŸi prefectura judeÅ£ului cu câteva zeci de mii de lei, dar până la valoarea devizului de peste 1.400.000 de lei, sumele au fost colectate de la enoriaÅŸi È™i de la credincioÈ™ii din parohiile vecine. Multe din cheltuieli au fost acoperite din propria pungă a preotului Nestor Ioan.
Pentru munca ÅŸi reuÅŸita sa, a fost distins cu rangul de iconom ÅŸi mai târziu după sfinÅ£irea bisericii din VermeÅŸti, i s-a acordat rangul de iconom-stavrofor. Nu pentru ranguri bisericeÅŸti a lucrat cu atâta sârg preotul Ioan Nestor, căci idealul său a fost, să dea credincioÅŸilor din Vermesti putinÅ£a să se închine lui Dumnezeu într-un locaÅŸ măreÅ£ ÅŸi frumos. Poate puÅ£ini dintre preoÅ£ii de pe Valea TrotuÅŸului au meritat această recompensă a rangului de iconom-stavrofor, aÅŸa cum a meritat blândul ÅŸi modestul paroh Ioan Nestor.

În anul 1948 preia parohia preotul Gheherasim Vasile, care nu stă mult, ci se transferă în locul preotului Ardeleanu Alexandru, la Tg. Ocna, iar acesta din urmă vine paroh la Leorda.

După câÈ›iva ani de păstorire a parohiei Leorda, în care timp aÅŸa cum s-a mai amintit, se zideÅŸte casa parohială (fără a fi terminată), Pr. Ardeleanu Alexandru se mută cu locuinÅ£a în VermeÅŸti, unde se ÅŸi înfiinÈ›ează parohie, căci aceasta era filială a parohiei Leorda. În locul preotului Ardeleanu, vine paroh preotul Petrică Nicolae, care după câtva timp a trecut la parohia ComăneÅŸti, ÅŸi în locul lui, vine paroh preotul MareÅŸ Ioan, viitorul Episcop de HuÅŸi. AÅŸa cum s-a arătat, preotul MareÅŸ Ioan a fost foarte activ ÅŸi pe târâm gospodăresc ÅŸi pe târâm misionar. În timpul pastoraÅ£iei sale, a fost reparată biserica. La casa parohială s-au terminat lucrările la camerele începute È™i s-a făcut canalizarea pentru instalaÅ£ia sanitară.

Una dintre activităţile de valoare ale Preotului Mareş Ioan a fost stăvilirea activităţii de prozelitism a cultului penticostalilor. La 1 februarie 1972, Pr. Mareş Ioan este transferat, la cerere, la parohia Sf. Nicolae din Bacău.
Tot la cerere, la 1 aprilie 1972, s-a transferat ca paroh Pr. BînÅ£u Constantin, care vine din eparhia Sibiului, unde a fost paroh, la Copăcel lângă FăgăraÅŸ, timp de 23 ani. Parohia Copăcel a fost până-n 1948, greco-catolică. Preotul  BînÅ£u Constantin a preluat conducerea parohiei, în timpul trecerii înapoi la ortodoxie, a fraÈ›ilor răzleÈ›iÈ›i de turma ortodoxă. Activitatea de revenire o fost grea, dar nu era importantă energia consumată ÅŸi rezistenÅ£a întâmpinată, ci rezultatul final.

La sosirea în parohia Leorda, jud. Bacău Pr. BînÅ£u a fost întâmpinat cu multă căldură de enoriaÈ™i.
Căldura aceasta se menÈ›ine la un grad destul de ridicat, căci în scurtul timp de un an ÅŸi jumătate, au fost realizate o seamă de îmbunătățiri, atât în Biserică, precum ÅŸi la casa parohială, care s-au făcut cu contribuÈ›ia enoriaÈ™ilor. Se menÅ£ionează următoarele: introducerea apei curente de la conducta de alimentare din localitate, instalarea băii ÅŸi a anexelor sanitare, acoperirea cu È›iglă a casei parohiale, reparaÈ›ia celor două coÅŸuri (aproape zidirea lor din nou), zugrăvirea în interior a casei parohiale. La biserică, au fost argintate evanghelia ÅŸi chivotul, au fost reparate patru rânduri de veÅŸminte preoÅ£eÅŸti, confecÈ›ionarea unui rând de vesminte negre, s-au cumpărat  cărÅ£i de cult ÅŸi o cădelniță nouă.

La această acÈ›iune parohia a fost ajutată de o seamă de credincioÅŸi, dintre care menÅ£ionăm membrii consiliului parohial, în frunte cu epitropul Hanu K. Gheorghe care, pe lângă grija de a stimula enoriaÈ™ii pentru strângerea sumelor necesare, a contribuit cu muncă personală, la cerutul nisipului, pietriÈ™ului, È›iglei, leaÈ›urilor. De asemenea, a dat un ajutor substanÈ›ial Moisă Al. Ioan, paraclisierul Sofron Gheorghe ÅŸi cântăreÈ›ul Olteanu Gav. Dumitru. Dintre enoriaÈ™e trebuie menÈ›ionate Catrina Napa, Elena Pantelimon È™i Patriche.

În anul 1982, Pr. BânÅ£u Constantin se pensionează la cerere, iar în locul lui este numit preotul CărăuÅŸu Adrian, ce păstoreÅŸte pe o perioadă de 2 ani, în care îÅŸi aduce o contribuÅ£ie deosebită în plan administrativ ÅŸi pastoral uman, dar în anul 1984 se transferă, prin schimbare cu preotul Hanganu Ioan la Parohia VăsâieÅŸti. În anul 1984, prin schimbul făcut, Pr. Hanganu Ioan îsi desfăşoară activitatea pastoral misionară până în anul 1986, luna mai, când se transferă la cerere în parohia BelchiÅŸeÅŸti – Fălticeni.
La 1 iulie 1986 este numit, prin transfer de la parohia LeontineÅŸti, ca preot paroh Cucu Constantin, care ÅŸi în prezent activează.

Biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”

Pentru a răspunde nevoilor spirituale de astăzi ale parohiei, preotul Cucu Constantin, împreună cu enoriaÈ™ii, au demarat lucrările de construcÈ›ie a unui nou Sfânt locaÈ™, ce are ca patron pe Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Pentru începerea lucrărilor, a fost nevoie mai întâi, de aprobările necesare ÅŸi apoi de sfinÅ£irea locului de amplasare, care a avut loc la data de 3 octombrie 1993, È™i a fost oficiată de către PreasfinÈ›itul Eftimie Luca, Episcop al Romanului ÅŸi HuÅŸilor. Lucrările propriu zise au început în anul 1994, când s-a turnat prima lopată de beton, iar în anii 1994-1995 este turnată fundaÈ›ia până la cota zero. În vara anului 1996 începe zidăria bisericii noi, prin strădania enoriaÈ™ilor, care durează până în 2005. Peretii bisericii sunt construiÈ›i din piatră cioplită de meÈ™teri iscusiÈ›i, sub conducerea renumitului maistru pietrar Constantin Dogariu, din Tazlău-Neamt, cu miez de beton È™i cărămidă pe interior.

Biserica este construită în stil Moldovenesc, cu două turle, una pe naos È™i alta deasupra pridvorului, fiind acoperită cu tablă zincată. Mobilierul este confecÈ›ionat din lemn de stejar, de către meÈ™terul Gheorghe Năstase din NemÈ›iÈ™or-jud.NeamÈ›, iar catapeteasma este donată de către Arhim. Epifanie Bulancea de la Mănăstirea Măgura Ocnei-Tg.Ocna. Toate aceste lucrări au fost executate în regie proprie, având coordonator È™i îndrumător de lucrare pe Pr. Paroh Cucu Constantin.

Cimitirul parohiei aparÈ›ine cultului ortodox È™i se află în jurul bisericii.
Parohia Leorda are în prezent un număr de 450 familii ordodoxe, dintre acestea, un număr de 50 familii sunt plecate la muncă, în străinătate.

În activitățile pastoral-misionare preotul paroh Cucu Constantin este ajutat de colaboratorul principal, cântăreÈ›ul Olteanu Gavrilă. Epitropia, Consiliul È™i Comitetul Parohial sprijină toate activitățile administrativ–gospodăreÈ™ti È™i social filantropice din cadrul parohiei.